Povestea mea

Daca ar fi sa ma descriu in doar cateva cuvinte, dupa ce cred prietenii despre mine, ar fi : plina de viata, sensibila, sufletista, glumeata, ambitioasa…well, nu sunt perfecta, ca daca as fi fost, as fi acolo Sus, printre Ingeri…deci sunt si incapatanata…prea incapatanata pentru unii…

Am 30 de ani si sunt nascuta in Curtea de Arges. Mama mea e cea mai tare fiinta din lume pentru ca crescut 2 fete singura si ne-a adus unde suntem acum, avand cel mai important lucru din lume, adica o familie. Eu sunt cea mai mica dintre cele doua surori si abia m-am casatorit acum un an.

Am facut Facultatea de Psihologie in Bucuresti pentru ca doream sa-i ajut pe ceilalti si i-am ajutat ca psiholog la Directia pentru Protectia Copilului si apoi intr-un ONG pentru copii diagnosticati cu autism din Baia Mare. M-am mutat in acest oras, tocmai in nordul Romaniei, pentru a putea fi mai aproape de cel pe care il iubeam, cel care urma sa-mi fie sot, cel care imi este un mare sprijin si care ma intelege ori de cate ori am nevoie.

Apoi m-am mutat din nou in Bucuresti pentru ca la varsta de 25 de ani e greu sa faci grup de suport cu parinti care au copii diagnosticati cu autism… am crezut ca acela a fost cel mai greu an din viata mea… pana acum…

Apoi am lucrat la Crucea Rosie Romana, sediul central din Bucuresti, in cadrul unor proiecte de sprijinire a unor zone defavorizate. Si am facut un Master in Resurse Umane la S.N.S.P.A. De aproape 3 ani lucrez la Directia Comerciala Dacia Renault Nissan, ca Responsabil Organizare Training, rolul meu fiind de a-i ajuta pe colegii mei in dezvoltarea profesionala. Ultimul meu proiect profesional ar fi fost sa obtin acreditarea pentru a putea practica ca psihoterapeut. Din pacate a trebuit sa-l intrerup din cauza acestei boli care ma chinuie de mai bine de o luna.

Primul simptom pe care l-am avut si care am crezut ca-mi va aduce bucurie a fost ameteala si imediat am facut un test de sarcina…dar nu a fost sa fie o veste buna…

Pe la mijlocul lui septembrie 2009, am fost diagnosticata cu cavernom cerebral in forma de meduza. Este o tumoare de mari dimensiuni (2,6 cm) a unui vas de sange aflat intre creierul mare, creierul mic si glanda hipofiza. Ceea ce-mi complica starea si mai mult este ca vasul de sange se umfla permanent, apasand asupra hipofizei si centrilor nervosi impiedicand astfel creierul sa functioneze normal.

La inceputul lunii octombrie am sarbatorit un an de la casatoria cu Dan, sotul meu, cu care sunt impreuna de 10 ani. Din pacate am sarbatorit in spital. Urmatorul pas pe care mi-l doresc foarte mult in casnicie si care ne-ar fi implinit ar fi fost sa avem un copil.

Situatia mea se agraveaza pe zi ce trece, sunt practic imobilizata la pat cu ameteli si stari de greata ingrozitoare, ce ma impiedica pana si sa mananc, nemaiputand sa-mi misc aproape deloc mana si piciorul drept.

Dupa ce s-au consultat specialistii neurochirurgi de la Spitalul de Urgenta Floreasca cu cei de la Spitalul Bagdasar, Bucuresti, au ajuns la concluzia ca nu sunt operabila in Romania. De altfel, nici in alte tari nu sunt multi medici care m-ar putea opera. Singurii care o pot face sunt doar:
- Prof. Dr. Helmut Bertalamffy, Directorul Spitalului Universitar din Zurich
- Prof. Dr. Samii impreuna cu Prof. Dr. Fahlbusch de la Institutul International de Neurochirurgie din Hanovra.

Dupa aproape o luna de spitalizare, fiind in continuare intr-o stare indoielnica, am fost externata, dar mi s-a recomandat mult repaos, odihna, lipsa oricaror emotii, exercitii de recuperare. Insa de la sfarsitul lunii octombrie, starea mea s-a agravat brusc, iar operatia a devenit acum o urgenta.

Si am facut exercitii de recuperare dar mi-a fost mai rau…la mine nu functioneaza.

Doar costul interventiei chirurgicale este de 52.000 €, suma de care familia mea nu dispune. Nu avem ce casa sa ipotecam, caci stam cu chirie. Zilele acestea sotul meu va incerca sa obtina un imprumut la banca, insa nu speram la mai mult 20.000 €, acesta fiind baremul maxim impus de BNR. Din fericire operatia este programata, si poate fi efectuata datorita voua, a donatiilor voastre si rugamitilor ce ma inconjoara …

Atat compania la care lucrez, cat si cea la care lucreaza sotul meu, sunt alaturi de mine si ma sprijina. Toti colegii si prietenii nostrii s-au mobilizat de asemenea ca sa ne ajute, fiecare dupa posibilitati, sa stranga cei 52.000 €.

Sunt obisnuita ca eu sa ii ajut pe altii. Nu sunt obisnuita sa cer ajutorul celorlalti si mai ales ajutor financiar. Insa sunt intr-o situatie disperata.

Stiu ca timpurile sunt grele, insa pretuirea VIETII ar trebui sa ne faca in ciuda dificultatilor, sa ne descoperim sufletele si sa aratam ca suntem OAMENI.

M-ati ajutat sa strangem toata suma necesara pentru operatie. Va multumesc din suflet celor care ati facut posibila achitarea si programarea operatiei mele. Va multumesc pentru ca imi sunteti alaturi cu ganduri bune! Va multumesc pentru efortul de ma salva!

Eu sunt doar o fata de 30 de ani care IUBESTE VIATA. Multumesc pentru ca ati venit in viata mea! Va salut cu drag si sper sa ne revedem repede!

Steluţa